Faceți căutări pe acest blog

duminică, 27 aprilie 2014

Margareta Paslaru prezinta pe ... Anca Sigartau


Anca Sigartau a preluat "Diamant fermecat", compozita Margaretei Paslaru pe textul lui Eugen Rotaru.

Piesa apare pe CD-ul "Actorii canta" in beneficiul Campaniei Nationale "Artistii pentru artisti" – UNITER.

Am putut asculta melodia in rubrica saptamanala “Margareta Paslaru prezinta pe …” din emisiunea Espresso de week-end cu Daniela Ivanov, Radio Romania Cultural, editia din 27 04 2014.

Puteti asculta rubrica aici:

luni, 14 aprilie 2014

Margareta Paslaru, in Duminica Floriilor, la radio si televiziuni

Si in 2014 Duminica Floriilor a fost un prilej de a o sarbatori pe Margareta Paslaru.

La Radio Romania Cultural, in debutul rubricii „Margareta Paslaru prezinta pe ...” din emisiunea Espresso de week-end, realizatoarea Daniela Ivanov a felicitat-o atat pe realizatoarea rubricii cat si pe actorul Florin Zamfirescu.
A fost difuzata, in premiera absoluta, creatia Margaretei Paslaru „Pansele negre” pe versurile poetului George Bacovia, interpretata in duet de compozitoare si Florin Zamfirescu.


_________________________________________________________________________



Postul B1TV a programat un reportaj realizat la Centrul Speranta din Bucuresti.

video

Sursa: agerpres.ro/ 11.04.2014

Atelier floral dedicat vârstnicilor, cu participarea artistei Margareta Pâslaru, la centrul Speranța

Fundația Principesa Margareta a României a organizat, vineri, în preajma Sărbătorii Floriilor, la centrul Speranța din București, un atelier floral dedicat vârstnicilor, cu participarea artistei Margareta Pâslaru și a tinerilor voluntari din proiectul Niciodată Singur.

"Încărcați cu flori, coșulețe și multă voie bună, voluntarii, împreună cu Margareta Pâslaru, sub îndrumarea designerului floral Oana Lamba, au dorit să aducă mireasma Floriilor celor 26 doamne și domni din cămin, pe parcursul activității vârstnicii depănând amintiri și bucurându-se de compania și prietenia voluntarilor Fundației Principesa Margareta a României (FPMR)", informează un comunicat al asociației, transmis AGERPRES.
_________________________________________________________________________

La Radio Romania Actualitati, in emisiunea „Piese pe alese” realizatorul Bogdan Pavlica a spus: “Am avut foarte multe mesaje de felicitare pentru Margareta Paslaru, le-am comprimat intr-un sincer “La multi ani!” si un cantec pe care doar ea il putea canta: "Margarete" – compozitia lui Temistocle Popa pe versurile unui mare textier Romeo Iorgulescu, a fost inregistrata in 1969. Si astazi, de Florii, ma bucur ca Radio Romania Actualitati v-a oferit placerea de a o asculta.” 
_________________________________________________________________________

Seara, Televiziunea Romana a programat pe canalul TVR3 reluarea emisiunii „Din arhiva TVR” dedicata Margaretei Paslaru. 



Am putut reasculta un interviu foarte bogat in informatii si am putut reverea inregistrari de arhiva din diverse perioade de activitate a sarbatoritei: secventa din recitalul extraordinar suatinut la Festivalul International Cerbul de Aur 1969 (Nici ploaia), din recitalul de autor de la Sala Radio 1981 (Romanta soarelui, Eu si Timpul, Nu fii mandrut banuit, Pasarile, Lasa-mi toamna, pomii verzi), din recitalul TV „cu litere” (Parca suntem doi copii, Asa te chem), din spectacole cu public (La felicita, Aripi daca as avea), din diverse emisiuni TV (Glasul rotilor de tren, Valuri valuri, Timpul, Spune inima, Nimic de zis, Iubirea mea te las). 



duminică, 13 aprilie 2014

Margareta Paslaru prezinta pe ... Florin Zamfirescu




Editia din Duminica Floriilor a rubricii „Margareta Paslaru prezinta pe ...” a oferit o surpriza ascultatorilor.

In rubrica saptamanala s-a difuzat in premiera absoluta melodia „Pansele negre”, noua compozitie a Margaretei Paslaru pe versurile lui George Bacovia; interpreti: compozitoarea in duet cu Florin Zamfirescu. Piesa va aparea pe CD-ul "Actorii canta" produs de Margareta Paslaru in beneficiul Campaniei "Artistii pentru Artisti". 


Radio Romania Cultural - 13.04.2014





vineri, 11 aprilie 2014

Margareta Paslaru in articolul "Cantaretele si cinematograful" - Dilema veche nr. 530

CANTECUL UNEI ZANE CINEMATOGRAFICE (fragment)

Sursa: Dilema veche nr. 530 / 10-16.04.2014/ Autor Andreea Chiriac Hentea


(...) Margareta Paslaru a fost cantareata cea mai rasfatata de cinema. Dupa ce, in 1964, insusi Liviu Ciulei o distribuise in rolul lui Polly Peachum din Opera de trei parale si fusese considerata revelatia unui spectacol antologic, a avut trei melodii de success (“Marea mea iubire”, “Si tu imi placi”, “Unde esti?”) si o interpretare apreciata in coproductia Tunelul, care i-a adus diploma de debut in cinematografie, la Festivalul National al Filmului “Pelicanul de Aur”, de la Mamaia. Tot ea a fost si protagonist a doua filme cenzurate aiuritor. In primul, Un film cu o fata fermecatoare, Margareta, pentru care fusese conceput rolul, a fost cuceritoare. Filmul a rulat insa mai putin de doua saptamani, dupa care a fost scos de pe ecrane, nu din cauza cenzurii, ci a cronicilor “devastatoare”. Asa aum scrie Cristian Tudor Popescu in cartea sa Filmul surd in Romania muta, “a fost poate cel mai pe nedrept interzis film romanesc”. Al doilea film, Impuscaturi pe portativ, in care Margareta canta nevinovatul “Rata”, primul twist ajuns la noi, a starnit, si el, reactii indignate. Asa cum aflam tot din cartea de mai sus, in cadrul uneia dintre celebrele sedinte ale CC al PCR din 1968, dedicate cinematografiei, un tovaras a intervenit drastic: “Filmul Impuscaturi pe portativ isi propune sa lanseze pe scara mondiala un dans “rata”, ca si cum acesta ar fi un mesaj pasaresc al dansului din Romania. Aceasta face un prost serviciu tarii si folclorului, contrazicand sensul nobil si poetic al dansului si muzicii de inspiratie nationala”. Margareta Paslaru a mai aparut in Gloria nu canta, intr-un rol episodic pe care l-a adorat pentru ironia lui – o frizerita care ii dadea replici inepte personajului interpretat de Toma Caragiu. A cantat melodia lui Ion Cristinoiu “Pe marea neagra” (numita in original “Mediterana”) in B.D. la munte si la mare si “Melodii, melodii” in filmul omonim, incercand si rolul episodic al unei taranci in filmul Clipa. Insa rolurile pentru care va ramane in memoria publicului sunt cele din filmele Veronica si Veronica se intoarce, in care a fost Zana cea buna, Educatoarea si Imparateasa furnicilor (cine nu isi aminteste “Cantecul traistutei” …). Dupa 1981, cand a plecat din tara, orice referire la ea a fost strict interzisa, “Veronicile” nu au mai fost difuzate, iar numele i-a fost taiat pana si de pe genericul serialului de animatie Mihaela, a carui muzica o compusese ... (...)


joi, 10 aprilie 2014

Margareta Paslaru - interviu in "Dilema veche"

Sursa: Dilema veche nr. 530 (10-16.04.2014)
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/porniri-rebele-izbucneau-muzica-interviu-margareta-paslaru

Porniri rebele izbucneau prin muzică




„Chiar nu sînt nostalgică, lucrez fără oprire“, mi-a mărturisit Margareta Pâslaru în timpul acestui interviu. Eu sînt însă nostalgic după acea Margareta pe care o ştiu de mic, graţie apariţiilor de la televizor şi a vinilurilor din casă, şi nu aş fi irosit pentru nimic în lume ocazia de a reintra „în grădina bucuriilor“ atunci cînd am avut plăcerea de a o cunoaşte – de unde şi acest delicat du-te vino de mai jos, între prezentul atît de strălucit şi de activ al Margaretei Pâslaru, şi trecutul în care un copilaş din provincie (alias subsemnatul) cînta pe scena unei serbări de grădiniţă exact piesa „În grădina bucuriilor“ – încurcînd, de fîstîceală, bucuriile cu trandafirii...




Vă consideraţi o divă?

Conotaţia negativă învecinată cu ifosele acestei categorii mi-e străină. În ciuda aparenţelor, sînt introvertită, aleg esenţa, sensibilitatea creatoare. PreferAlergătorii de cursă lungă ale căror perseverenţă şi dăruire sînt descrise în compoziţia cu acelaşi nume.

Care este atunci „portretul-robot“ al unei dive, în viziunea dumneavoastră?

Din cîte am auzit, e vorba despre atitudine, celebre cîntăreţe de operă erau numite „dive“, capriciile lor fiind acceptate, cîndva. Termenul s-a alterat peste Ocean, fiind atribuit anumitor cîntăreţe pop cu pretenţii exagerate – unele băute şi drogate, altele întîrziind la spectacole –, care afişează aventuri amoroase, alimentează scandalul – ceea ce vinde bilete şi discuri, o vreme.

Aţi vrut dintotdeauna să deveniţi cîntăreaţă? Care a fost momentul în care aţi avut certitudinea că aţi reuşit?

Certitudine? Hm… totu-i relativ, las faptele să vorbească. Evoluez, sînt un work in progress, ceva mai mult decît o „cîntăreaţă“, diversitatea m-a adoptat. Faptul că am depăşit sfera muzicală s-a datorat maestrului Liviu Ciulei care m-a ales pentruOpera de trei parale de Bertold Brecht, ca partenera lui Toma Caragiu.

Apropo de actorie: de ce ulterior aţi jucat, totuşi, atît de puţin? Un asemenea început ar fi putut prefigura şi o carieră extraordinară în cinema.

Rolul dramatic Iulia – întruchipînd o vampă – în coproducţia Tunelul mi-a adus, în 1966, Premiul pentru debut în cinematografie, într-un festival naţional. Interpretarea şi presa elogioasă au atras atenţia regizorilor, dar partiturile actriţelor erau scrise pentru un alt tip de femeie, în acea perioadă. Îmbucurătoare a fost invitaţia lui Nell Cobar de a compune muzica pentru două episoade ale serialului Mihaela. Am învăţat conceptul secvenţelor scurte, cu accente expresive, de cîteva secunde. De atunci, dezvolt teme muzicale de respiraţie, care, orchestrate, pot deveni tema unor filme de lungmetraj.

Ce însemna, de fapt, să fiţi o celebritate de calibrul dvs., în acea perioadă?

Au fost 63 de compozitori care au scris pentru timbrul meu vocal. Eram dorită, lucram intens, înregistram, filmam, compuneam, ardeam. Simţeam chemarea, pasiunea care şi astăzi mă trezeşte cu idei, în zori. În rest, trăiam discret. Ce epocă? Porniri rebele izbucneau prin muzică, versurile poetului Ion Horea m-au atins: „Decît în jugul tău fictiv, decît cu aripi de şindrilă, mai bine soarta lui Sisif, cu bolovanul dus în silă.“ Piesa n-a „trecut“ la comisie; am luat-o drept compliment. Muzica este o necesitate pentru mine, prin ea exprim ceea ce, doar în cuvinte, n-ar transmite tulburătoarea emoţie. 

Cît de importantă era însă imaginea? Aveaţi stilişti sau v-aţi impus singură atît de specialul look (vestimentaţia şi, mai ales, coafura)?

Eleganţa mult admirată avea rolul de a servi piesa încredinţată, fiecare costumaţie sublinia atmosfera din text, nu era o paradă ostentativă a modei. Coordonam elementele auditive cu cele vizuale, inclusiv mişcarea scenică, într-un tot armonios. Părul, coafura liberă dansa cu mine – mă tundeam la domnul Puiu; înţelegea perfect ceea ce îmi doream.

Aveaţi vreo sursă de inspiraţie „din afară“? Ce personalităţi muzicale din epocă aţi admirat?

Mă impresionau micul dirijor Roberto Benzi şi Lolita Torres; colega de bancă susţinea că semăn cu ea, avea aluniţă… Între 1958 şi 1960, nu am avut surse de inspiraţie, televiziunea era la început de drum, melomanii strecurau discuri aduse din afară. Revista Femeia m-a invitat la o sesiune foto cu propria vestimentaţie, în 1964. Îmi foloseam imaginaţia, schiţam motive naţionale pe care le purtam în străinătate: ilic, brîu, trăistuţă, broderii, iar ia bărbătească purtată cu pantaloni devenea o tunică originală, şic. Vedetele veneau la festivaluri cu întreg staff-ul şi mă intimidau, dar numai pînă la minutul adevărului, pe scenă, cînd mă dezlănţuiam.
Admiram trupa The Beatles şi originalitatea lor, armoniile stranii magnetizau.

Era greu să plecaţi în străinătate? Care a fost turneul cel mai important în care aţi fost?

N-aş putea ierarhiza, fiecare turneu a avut farmecul său. Presa din RDG şi din Ungaria semnala faptul că vindeam 300.000 de discuri în ţările socialiste, în anii 1963 şi 1964. În primii zece ani de meserie nu am avut viză în Vest. Abia după trofeul MIDEM – Discul de Marmură, primit la Cannes în 1969 –, invitaţiile s-au ţinut lanţ, fiecare ieşire devenind o experienţă stimulatoare. Reprezentam România, cîntam pentru publicul fiecărei ţări, succesul autentic atrăgea alte contracte; noţiunea de „diaspora“ era inexistentă.

Iar în ţară? Cum erau programate apariţiile la TV?

Regizorii îşi alegeau soliştii, potrivit tematicii, la fel şi compozitorii. Neavînd agent sau impresar, primeam invitaţii prin telefon. Scrisorile sosite la redacţie jucau un rol important, atît la TV cît şi la Radio.

Se cînta live, sau se făcea play-back?

A face play-back la TV oriunde în lume era o artă vecină cu filmul; nu-i simplu să frazezi şi să respiri în acelaşi loc, interpretarea te fură. Să nu uităm că zgomotele din platou şi paşii dansatorilor, comenzile coregrafului – 5, 6, 7, 8... – făceau imposibil cîntatul în direct. Calitatea sunetului fiind importantă, play-back-ul domina. Însă în turnee, concerte televizate, spectacole în aer liber se cînta în direct, fireşte, cu trupă.

Cum era viaţa de turneu? Cu ce mergeaţi, cum era publicul de atunci?

Eram elevă cînd mi s-a permis o deplasare alături de Ioana Radu şi Mia Braia, într-un spectacol cu Maria Tănase şi orchestra acordeonistului Horia Ropcea. În anii ’60, după încheierea celor aproximativ patru sute de reprezentaţii la Teatrul Bulandra, efectuam turnee cu trenul, la cuşetă, ceea ce m-a inspirat să compun piesa „Turneul“, cu gloria şi tristeţea ei... Am străbătut ţara cu N. Stroe, apoi cu Mircea Crişan. Teatrul Tănase m-a invitat şi am colaborat cu Fugaru şi trupa Sincron, apoi cu Dan Spătaru, trupa Savoy sau Mircea Drăgan şi Romanticii. Jucam în săli friguroase, dar aplauzele fierbinţi încălzeau şi cabina, şi camera de hotel. Miliţia călare încerca să păstreze ordinea, păzindu-ne; publicul ne aclama la scenă deschisă, făcea culoar la hotel, smulgea răsaduri, în loc de buchete. Condiţiile s-au îmbunătăţit în anii ’70, călătoream cu autobuzul. Ştiind că se lucra în trei schimburi, vizitam fabricile pentru a mă întîlni şi cu cei care nu ajungeau la spectacol.

Cum vă raportaţi azi la celebritatea dobîndită în epocă?

Îmi urmez motto-ul: „În tinereţe ne străduim să ne facem un nume. La maturitate trebuie să folosim numele spre binele altora.“ Compun muzică, scriu texte, mă concentrez asupra lucrului care rămîne – înregistrarea. Dau curs invitaţiilor speciale de tipul Gala Crucea Roşie sau Gala Artiştii pentru Artişti – UNITER. Lansez CD-uri cu finalitate umanitar-caritabilă. Susţin tineri talentaţi prin rubrica radiofonică Margareta prezintă pe… Din 2010, ofer un premiu anual „pentru originalitate interpretativă“. Lucrez la volumul II al cărţii Eu şi Timpul.

Aveţi fani care v-au urmărit de la începutul carierei şi pînă astăzi?

Da, colegi de liceu din 1958, cu copiii şi nepoţii lor, care au vizionat filmele din seria Veronica. Alte generaţii au început să-mi asculte muzica şi colaborez cu ele :):)

Care a fost cel mai plăcut şi neaşteptat compliment pe care l-aţi primit?

Nevăzătorii mi-au citit sufletul. Nu pot uita scrisoarea unei fete din Sibiu: „Eu aud ceea ce văzătorii nu pot, sînteţi tristă, plîng cînd vă ascult la radio.“ S-a dus la cinema cu prietena ei ca să mă „vadă“ în Tunelul; ea îi descria acţiunea de pe ecran: „Acum i se dă un bilet… îl ascunde în decolteu… le cîntă nemţilor… acum se dezbracă şi rămîne în combinezon...“

În Moartea domnului Lăzărescu, Cristi Puiu a lansat moda „şlagărului românesc“ pe genericele filmelor Noului Val, cu piesele dvs. „Cum e oare?“ şi „În apa mării“. V-a surprins acest lucru? Cum credeţi că se integrează melodiile în contextul filmului?

Mi-am auzit glasul rezonînd şi la Lincoln Center în New York, unde am vizionatMoartea domnului Lăzărescu împreună cu familia. Alegerea melodiilor a subliniat atmosfera, în special la final. Muzica susţine dinamica filmului, spectatorii ies din sală înfioraţi de sunete obsedante.

Există un concept care a „prins“ foarte bine în ultima vreme, numit „Discoteca“ – o tentativă lăudabilă şi, de cele mai multe ori, reuşită, de a „recupera“ nostalgic celebrităţile muzicale din epocă şi de a le face accesibile publicului tînăr de azi. Ce ar trebui să se întîmple ca să vă vedem şi pe dvs., în viitorul apropiat, ca protagonistă a unui concert din seria „Discoteca“?

Un regizor de platou inspirat, trupa de tineri pe care îi susţin, repetiţii serioase cu sunet şi lumini lucrate pe text, un prezentator care să anunţe „Actorii cîntă“… şi CD-ul de vînzare la intrare, în beneficiul Fondului de Solidaritate Teatrală. 

a consemnat Mihai CHIRILOV 
Foto: arhiva personală M. Pâslaru











duminică, 6 aprilie 2014

Margareta Paslaru prezinta pe ... Maria Buza


Margareta Paslaru a prezentat inca o piesa imprimata pe CD-ul "Actorii canta" pe care il produce in beneficiul Campaniei "Artistii pentru Artisti".

Actrita Maria Buza a preluat compozitia Margaretei Paslaru “Amantii mei sunt cartile-ntelepte”, versuri Agatha Grigorescu Bacovia.

Puteti aculta melodia in fragmentul din emisiunea “Espresso de week-end cu Daniela Ivanov” - Radio Romania Cultural, editia 06 aprilie 2014 – aici:





marți, 1 aprilie 2014

Margareta Paslaru si Allegretto in spectacolul "Clipe de viata 2"

Luni 31 martie 2014 a avut loc spectacolul "Clipe de viata 2" in cadrul Campaniei Nationale "Artistii pentru artisti" editia 2014, organizata de UNITER. 
Margareta Paslaru a participat interpretand impreuna cu Grupul Allegretto propria compozitie - muzica si text - "Setea de a cunoaste".



Citat din caietul-program al spectacolului despre Margareta Paslaru si Grupul Allegretto: 
"Anul trecut a aniversat 55 de ani de meserie! O meserie frumoasa si bine facuta! Artista este un prieten al Campaniei Nationale "Artisti pentru artisti" participand si la editiile precedente cu ajutoare si donatii provenind de la cedarea drepturilor  ce i se cuvin din vanzarea discului de autor "50 de ani de la primul disc". Anul acesta, impreuna cu mai multi artisti lanseaza un CD "Artistii canta", dedicat campaniei.
Despre formatia muzicala Allegretto, condusa de profesorii Adriana Codreanu si Gherasim Chirita, multe lucruri frumoase se pot spune. Au intre 5 si 13 ani si colinda lumea in lung si-n lat. In cele peste 60 de turnee pe care le au in palmares au canuat in 20 de limbi muzica usoara, folclorica si religioasa."